Dragostea mea

Dragostea e un joc derizoriu…mi-ar placea sa te privesc, sa-mi trec mainile prin parul tau, peste buzele tale care ma indeamna parca in fiecare clipa sa le ating, dezmierdandu-le intr-o sarutare calda. Imi pare ca ceva a murit in mine…focul sperantei s-a stins si fumul s-a imprastiat incet, asemeni frunzelor batute de vant, asemeni nisipului fin cules in pumn intr-un amurg de vara. Imbratiseaza-ma! Da-mi sufletul tau proaspat, viu si plin de tandrete, cuprinde-mi obrajii in palme si sterge aceleasi lacrimi de gheata ce m-au incoltit, inghitindu-mi parca visurile intr-un pototp de suferinte. M-am prabusit la pamant. Zilele si noptile ma batjocoresc, umerii-mi sunt grei, goi, insangerati de povara asteptarii crunte si nesfarsite. Trupul mi-a-nghetat si nu-nteleg de ce nici soarele, acelasi soare nascut la fiecare rasarit, intr-un zambet somnoros si dulce nu ma mai incalzeste parca de veacuri. Mi-e un frig cumplit si desi te zaresc in fiecare strain ce trece nepasator pe langa mine, lasandu-ma intr-o agonie nesfarsita, desi ai in tine o inima furata nu vrei sa te opresti, sa-mi dai mana si sa ma ridici. Haina inimii mi-e sfasiata in mii de bucatele. M-am tarat atat in urma ta strigandu-ti numele, incat buzele mi-au fost pecetluite si glasul mi-a pierit.   
Te-am cautat cu privirea in mii de locuri, in zeci de amintiri ratacite parca in alta viata, pe meleaguri necunoscute dar nu te-am gasit. Am plans atat de mult, incat ochii mi-au fost inveliti in giulgiu de lacrimi si am orbit. In nevinovatia gandurilor mele credeam ca intr-o zi te vei intoarce. Am avut candva ciudata senzatie ca m-ai strigat ..stiam ca esti acolo in jurul meu, fiindca iti auzeam glasul mai clar ca oricand. Te-am simtit si parfumul tau mi-a inundat intreaga suflare, readucandu-ma la viata. Intr-o amorteala cumplita, pierduta in atingeri abia simtite, am intins mana implorandu-te sa ma ajuti. Dar tu ai plecat. Eram oarba, tacuta, sfasiata si poate ti-ai spus ca nu mai ai nevoie de mine. In urma ta insa un suflet cald a aruncat peste mine o pulbere de speranta. Mi-a sters picioarele de noroi invelindu-ma cu trupul sau, mi-a sarutat buzele inghetate si pleoapele reci, fara viata. Mi-a pus capul pe umarul sau si mi-a cuprins mainile intr-o atingere delicata. Incet, incet m-am ridicat si a curs in mine sangele vietii. Am alta inima, alt suflet, alte ratiuni..
Nimic nu mai e la fel. Si vreau sa intelegi, ca daca intr-o zi vei cadea la pamant, va fi zadarnic sa ceri ajutor.Tu porti in suflet ceva necunoscut, acel ceva ce niciodata nu se recladeste din ziduri, nu se iarta, nu se-ntelege…un joc derizoriu ce te va urmari obsedant si sec de-a lungul vietii: dragostea mea .

 

                                                                                                              

Publicitate