Cineva mi-a spus odata ca timpul, in esenta un tezaur nepretuit ce pastreaza inca aceleasi comori enigmatice ,isi dezvaluie ,de fapt, chipul duplicitar ori de cate ori cuprinde , in imbratisarea sa , sute de amintiri ascunse in cel mai indepartat colt al sufletului . Copilaria ramane un basm , o poveste inca necitita , ale carei cuvinte au fost scrise in cartea vietii cu zambete strengare, cu roseata din obraji ce dezvaluie o inocenta calda , cu dorinta de a imparti cele mai marete visuri , in care nu exista limite credibile , oricat le-ar impune realitatea.Aparent, toate raman neschimbate , cufundate intr-o obisnuinta placuta statornica , aproape insesizabila si s-ar parea ca, doar in oglinda veche , in care se intrezaresc bizar propriile sentimente , inca mai salasluieste copilul de ieri depanand clipe de altadata…sufletul candid ce pasea nestiutor intr-o lume necunoscuta , incercand sa se obisnuiasca cu aceleasi schimbari ce nu ne gasesc niciodata cu adevarat pregatiti.El nu stia atunci, ca tocmai locurile acestea ce-i trezeau o nemarginita curiozitate , aveau sa devina o parte din propriul sine , o farama de suflet ce va ramane o simpla amintire in urma despartirii.Fara-ndoiala cei mai frumosi ani din viata…asa cum ii percepem cu totii , cu o simplitate calda in care cuvintele se pierd in neant , lasand sa izvoreasca cele mai frumoase si mai pure sentimente.
Frumusetea evolutiei sta in diversitatea formelor pe care le intrupeaza .Chiar avand aceiasi baza de pornire din varietatea gandurilor si actiunilor noastre se naste mereu un nou drum …o noua forma un alt inceput..in fiecare zi ceas de ceas..Pretuiam fiecare clipa , fiecare moment ce trece cu o repeziciune devastatoare , devenind un simplu trecut..ne va fi dor de tot..
ASFINTIT DE DOR 