Singur in doi :)


Dezamagirile au fost si vor ramane intodeauna o consecinta a faptului ca proiectia imaginii persoanelor dragi in oglinda iubirii nu echivaleaza cu realitatea dura a vietii cotidiene.Poate ca suferinta asteptarilor esuate tradeaza o slabiciune sfasietoare, incapacitatea de a ne trai singuri viata fara puncte de sprijin si fara depenedente afective.De aceea, uneori cred ca e mai bine sa fim reticenti in darnicia acordarii increderii si iubirii neconditionate, pentru ca daca maretia sentimentelor este incomensurabila, asemenea va fi si greutatea apasatoare asternuta pe suflet in urma deceptilor.

Din diverse considerente, am fost indoctrinati involuntar, probobil conform experientelor traite anterior de noi insine sau chiar de cei pentru care dezvoltam afinitati in decursul timpului, sa fim altruisti intr-o nevoie acuta de a imparti singuratatea.De cele mai multe ori insa, purtand povara relatilor esuate ne lasam condusi intr-o agonie stranie, menita sa diminueze progresiv ultima farama de frumusete interioara.Intr-o clipa de recunoastere absoluta intraznesc ca afirm, ca fiind actori pe scene impetuase, in care dainuie mireasma experientelor noi, standuindu-ne constant sa primim aplauze furtunoase, am uitat sa jucam impecabil rolul fulminant al propriei vieti.Din pacate insa, in goanna dupa jumatati pierdute si vise irealizabile, exista ratiuni incapabile sa accepte ca timpul cerne toate amintirile si viata se traieste doar o singura data.  

Cum am putea totusi, sa ne bucuram de binefacerile iubirii, cand in toate momentele vietii noastre traim in permanenta contradictie cu o biata inima, silita de compromisuri sa daruiasca inestimabil si sa primeasca cu supusa recunostinta franturi de fericire? Suferinta constituie cauza reprimarii acelor sentimente care nu respecta intocmai rigorile impuse de ratiune.Asa incat paradoxal, la limita instinctului de supravietuire, osciland in a darui consecvent afectiune nemeritata si a ignora cu indiferenta feroce, posibile oportunitati de fericir, ne regasim adesea orbiti de intunericul rece al dezamagirilor cautand vinovati care sa primeasca cu supunere orice penitenta.Totusi, cu timpul intelegem ca in ciuda razvratirilor inutile, realmente cea mai mare carenta notabila ramane intelepciunea de a face alegeri corecte la momentul potrivit.

Cea mai frumoasa si probabil justificata expresie a sentimentului de dor curat si nobil ramane cel impus de o distanta greu de strabatut.Totusi cele mai asupritoare clipe, raman acelea in care sufletele impovarate ajung sa-si simta reciproc lipsa, chiar daca au ocazia sa fie impreuna in fiecare ceas.

E necesar sa intelegem ca iubirea, acelasi sentiment absolut ce se regaseste  cel mai adesea in forma unui ideal nepretuit nu e nimic altceva decat o investitie sufleteasca comuna, un amalgam de trairi intense aflate la limita momentelor de agonie si extaz.Intr-un fel traseul acesta al construirii unui vis comun, are rol curativ daca schimbul este echitabil . Daca insa celalalt se multumeste privindu-ti truda, obisnuieste-te cu ideea ca ai nevoie de ajutor pentru ca visele tale sa pluteasca pe valurile vietii.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s