De maine nu voi mai privi, doi ochi straini, pagani si reci

Tot ratacind tardiv, hoinar spre ale viselor  poteci.

De maine nici un gand naiv nu voi astern-n palma ta.

Umbrit sa-ti fie pasul vechi, tot cautand iubirea mea.

De maine, peste dorul greu si peste zambetu-ti frumos

Vor curge lacrimi de-amintiri, ecoul unui glas duios

Oricat de clar va rasuna, in suflet, visul ce-l iubesc

Nu voi privi in urma mea, n-am sa ma mai opresc!

 

De maine te voi alunga si pasul tau va rataci

Calatorind spre primaveri din alte suflete pustii

De maine alte mangaieri, vor imbraca tacerea ta

Surasul noptilor tarzii in care te pierdeai candva.

De maine va apune-n noi, povestea umbrelor de ceara,

Doar scrum ramane-n urma lor din focul de odinioara

Prin vant si dimineti de roua, in viata vesnic calator

Te voi numi, in gand, de maine, un simplu trecator…

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s