Te privesc adesea provocator, cu ochii gandurilor tarzii ce dainuie tainic in amalgamul visurilor inaltatoare. Racoarea dulce, atribuita noptilor lungi de septembrie revarsa picaturi de dor melancolic peste buzele trandafirii. Timpul lupta necontenit sa absoarba amintirea atingerilor tale, dar tu, infailibil, continui sa arzi in mine asemeni unei flacare pustii. Nici o farama din ploaia lacrimilor nu pare sa stinga trairile intense si nici o pornire navalnica catre drumuri straine nu pare sa-ti opreasca menirea.

Iti mangai chipul, pielea parfumata si mainile puternice. Vibratia zambetelor tale ademenitoare trezeste in mine ecoul surd al dorintelor. Apartin tacerilor sordide si orice forma de impotrivire se dovedeste a fi inutila. Pasii grei strabat potecile sufletului meu pe acelasi drum straveziu, imbracat in frunze ruginii si eu te astept, dezgolita de furtunile interzise ale departarii. Vreau sa fiu a ta, sa inchid portile supunerii acceptate, inlocuind-o cu aceea conceptie de posesie irezistibila.

Cu mainile goale, lipsindu-ma de bogatii efemere, gasesc necesar sa-ti demonstrez iubirea printr-o abnegatie totala. Fara regrete, retineri sau puditate. Doar noi doi, acele suflete calatoare, ce s-au oprit sa se odihneasca la marginea unui apus de toamna. (..)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s