O negură rece şi-un dor de-amintiri mă cuprinde
Pe gânduri se-aştern mângâieri din cuvinte
Visez glasul tău, te caut în noapte
Şi tu îmi zâmbeşti c-un murmur de şoapte.
Am vrut să te-alung, să-mi răpeştI suferința
Să-mi sorbi de pe buze, tainic dorința
Şi sufletul gol e plin de-agonii şi tacere
Străin eşti in vise, străin la vedere.
De vei suferi şi drumu-ți va fI presărat cu durere
Ori inima ta va fi cufundată-n tăcere
Să nu uiți că eu te-aştept suspinând
Căci asta-I menirea, mereu aşteptând…
Nu mi-a fost teamă nici o clipă că vei închide uşa în urma ta, ci poate de faptul, că voi zăbovi mult timp înaintea lacătelor vremii, în speranța că te vei întoarce.
