O negură rece şi-un dor de-amintiri mă cuprinde
Pe gânduri se-aştern mângâieri din cuvinte
Visez glasul tău, te caut în noapte
Şi tu îmi zâmbeşti c-un murmur de şoapte.

Am vrut să te-alung, să-mi răpeştI suferința
Să-mi sorbi de pe buze, tainic dorința
Şi sufletul gol e plin de-agonii şi tacere
Străin eşti in vise, străin la vedere.

De vei suferi şi drumu-ți va fI presărat cu durere
Ori inima ta va fi cufundată-n tăcere
Să nu uiți că eu te-aştept suspinând
Căci asta-I menirea, mereu aşteptând…

Nu mi-a fost teamă nici o clipă că vei închide uşa în urma ta, ci poate de faptul, că voi  zăbovi mult timp înaintea lacătelor vremii, în speranța că te vei întoarce.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s