Poveste

Mi-am intors privirea rece, peste pragul amintirii,
Un fior adanc ma trece si din visele iubirii,
Au ramas doar mii de lacrimi si dorinte ne-mplinite,
Nascute in ani de patimi ca fantasme naucite…
Si trecut-au ani de-a randul si peretii s-au surpat,
Insa tot imi fuge gandul, fiindca inca n-am uitat,
Cantecul copilariei si mireasma ei cea dulce,
C-o tardiva duiosie inapoi ma readuce;
Ceata s-a lasat alene peste tot ce-a fost al meu,
Am ramas de la o vreme singura pe drumul greu….
Parca spinii ma inteapa, vantul dur ma biciuieste
Soptindu-mi mereu:
Astepta! Fiindca totul se plateste…
Peste urme mici agale, am calcat putin uimita,
Pasul e acum mai mare si eu tot nefericita…
Amintiri ascunse-n rame, intr-un colt mai prafuit
Intrebandu-ma in taina :
Cu ce oare ai gresit?
Iata, totul se sfarseste, ca si cand nici n-ar fi fost,
Sufletul inca iubeste, dar azi nu mai are rost…
Fiindca am platit deja chiar si ce n-am meritat,
Si ma-ntreb in sinea mea:
Doamne cum de m-ai uitat?
Intr-o lume cruda, rece unde totul e trecut,
Si mereu cel slab plateste si pacatul nefacut..
                          (..)
La rascrucea dintre drumuri am privit cu nonsalanta,
In lumina calduroasa am zarit o noua sansa;
Chiar de am sa-nfrunt durere, dor si lacrimi la un loc
Am sa-nfrang din nou tacerea, am sa calc chiar si prin foc,
Fiindca vreau ca-n viata asta sa mai pot fi fericita,
Chiar de rana inca doare, chiar de tot n-am fost iubita…
Nu-mi mai pasa-n lumea asta de nimic sau nimeni poate,
Fiindca ce-am unit cu bine, raul nu poate desparte!

Publicitate